zdrențar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZDRENȚÁR, zdrențári, s. m. Persoană zdrențăroasă; cerșetor. (
zdreanță +
suf. -ar)
zdrențar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)zdrențar, zdrențari s. m. (intl.) hoț specializat în furtul rufelor puse la uscat.
zdrențar (Dicționaru limbii românești, 1939)zdrențár m.
Rar. Strîngător de zdrențe.