zdrențăros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZDRENȚĂRÓS, -OASĂ, zdrențăroși, -oase, adj. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, zdrențuit; zdrențos. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) îmbrăcat în zdrențe, cu haine foarte uzate; flenduros. [
Var.:
zdrențurós, -oásă, stremțurós, -oásă, strențurós, -oásă, trențărós, -oásă adj.] –
Zdreanță +
suf. -ăros.zdrențăros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zdrențărós adj. m., pl.
zdrențăróși; f.
zdrențăroásă, pl.
zdrențăroásezdrențăros (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZDRENȚĂRÓS, -OÁSĂ, zdrențăroși, -oase, adj. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe, rupt, zdrențuit. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) Îmbrăcat în zdrențe. [
Var.:
zdrențurós, -oásă, stremțurós, -oásă, strențurós, -oásă, trențărós, -oásă adj.] – Din
zdreanță +
suf. -ăr-os.zdrențăros (Dicționaru limbii românești, 1939)zdrențărós și
-ț(ur)ós, -oásă adj. (d.
zdreanță). Îmbrăcat în zdrențe:
un calic zdrențăros. Adv.
zdrențăros îmbrăcată (vest). – Și
trenț-, (s)tremț- (nord),
strenț-, zdremț-. La Cant. și
strămțos. V.
jărchinos.zdrențăros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZDRENȚĂRÓS, -OÁSĂ, zdrențăroși, -oase, adj. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, zdrențuit; zdrențos. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) îmbrăcat în zdrențe, cu haine foarte uzate; flenduros. [
Var.:
zdrențurós, -oásă, stremțurós, -oásă, strențurós, -oásă, trențărós, -oásă adj.] —
Zdreanță +
suf. -ăros.