zdrelitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZDRELITÚRĂ, zdrelituri, s. f. Rană produsă prin zdrelire; zgârietură, julitură. –
Zdreli +
suf. -tură.zdrelitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zdrelitúră (pop.) s. f., g.-d. art.
zdrelitúrii; pl.
zdrelitúrizdrelitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZDRELITÚRĂ, zdrelituri, s. f. Zgârietură, julitură. – Din
zdreli +
suf. -(i)tură.zdrelitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZDRELITÚRĂ, zdrelituri, s. f. (
Pop.) Rană produsă prin zdrelire; zgârietură, julitură. —
Zdreli +
suf. -
tură.