zdravăn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește.
2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte).
3. Mare, tare, solid.
Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult.
Mănâncă zdravăn. – Din
sl. sŭdravĩnŭ.zdravăn (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZDRÁVĂN, ZDRÁVĂNĂ, zdráveni, zdrávene, adj. ~ (din
sl. sŭdravĩnŭ = sănătos;
cf. scr., slovac.
zdravo = sănătos)
zdravăn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zdrávăn adj. m., pl.
zdráveni; f.
zdrávănă, pl.
zdrávenezdravăn (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește.
2. Sănătos, teafăr; întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte). ◊
Expr. A nu fi zdravăn (la cap) = a fi zmintit
[1], nebun.
3. Mare, tare, solid.
Înțepenii ușa pe dinlăuntru cu un par zdravăn (HOGAȘ). ♦ (Adverbial) Din plin, mult. – Slav (
v. sl. sŭdravĩnŭ).
zdravăn (Dicționaru limbii românești, 1939)zdrávăn, -ă adj., pl.
enĭ, ene (vsl.
sŭdravĭnŭ, sŭdravŭ, zdravŭ, sănătos, rus.
zdrávyĭ, zdoróvyĭ, sîrb.
zdrav. V.
năzdrăvan). Robust. Teafăr, sănătos (la trup orĭ la minte).
Fig. Fam. Mare, țeapăn:
zdravăn pahar ! Adv. Mult, tare:
a bea zdravăn. – Și
zdreavăn (Al.), pl.
zdrevenĭ, zdrevene. Și
stravăn (Bucov.).
zdravăn (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZDRÁVĂN, -Ă, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vânjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voinicește.
2. Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte).
3. Mare, tare, solid.
Un par zdravăn. ♦ (Adverbial) Din plin, mult.
Mănâncă zdravăn. — Din
sl. sŭdravĭnŭ.