zdrăngăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc, vb. IV.
1. Intranz. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din aceste materiale) A produce un sunet caracteristic când se ciocnește de ceva sau este lovit cu ceva. ◊
Tranz. Zdrăngănește cheile. 2. Tranz. A face să vibreze coardele unui instrument muzical; (
depr.) a cânta fără pricepere la un instrument muzical cu coarde. [
Prez. ind. și:
zdrắngăn. –
Var.:
zdrăncăní vb. IV] –
Zdrang +
suf. -ăni.