zdrang (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZDRANG interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea obiectelor de metal, de spargerea obiectelor de sticlă etc.; foflenchi. [
Var.:
zdránc, zdránca interj.] – Onomatopee.
zdrang (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zdrang / zdranc interj.
zdrang (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZDRANG interj. v. zdranc.zdrang (Dicționaru limbii românești, 1939)zdrang și
drang, interj. care arată sunetu uneĭ săbiĭ care se izbește cînd mergĭ, al uneĭ ușĭ care s´a deschide de-odată și-ĭ sună încuĭetoarea ș. a.:
zdrang ! și ușa se deschise. – Și
(z)drîng. V.
zang, tranc.zdrang (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZDRANG interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocnirea sau de căderea obiectelor de metal, de spargerea obiectelor de sticlă etc.; foflenchi. [
Var.:
zdranc, zdránca interj.] — Onomatopee.