zbârnâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV.
Intranz. 1. (La
pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi.
2. (Despre vânt; la
pers. 3) A șuiera, a vâjâi.
3. (Rar: despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [
Var.:
zbârnăí vb. IV] –
Zbârn +
suf. -âi.zbârnâi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. ~
4. Tranz. A agita un lichid, a clătina vasul în care se găsește un lichid. (din
zbârn, asemănător cu slovac.
brnêti, ngr. svurnáo datorită originii expresive comune)
zbârnâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zbârnâí (a ~) vb., ind. prez. 3
zb'ârnâie, imperf. 3 sg.
zbârnâiá; conj. prez. 3 să
zb'ârnâiezbârnâi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBÂRNÂÍ, pers. 3
zbấrnâie, vb. IV.
Intranz. 1. A produce sunetul caracteristic „zbârn”; a bâzâi.
2. (Despre vânt) A șuiera, a vâjâi.
3. (Rar, despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [
Var.:
zbârnăí vb. IV] – Din
zbârn.zbârnâi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV.
Intranz. 1. (La
pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi.
2. (Despre vânt; la
pers. 3) A șuiera, a vâjâi.
3. (Rar; despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [
Var.:
zbârnăí vb. IV] —
Zbârn +
suf. -
ăi.