zburdălnicie - explicat in DEX

zburdălnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBURDĂLNICÍE, zburdălnicii, s. f. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie.

zburdălnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
ZBURDĂLNICÍE s.f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile

zburdălnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile

zburdălnicie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBURDĂLNICÍE, zburdălnicii, s. f. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Din zburdalnic + suf. -ie.

zburdălnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
zburdălnicíe f. (d. zburdalnic). Calitatea de a fi zburdalnic.

zburdălnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBURDĂLNICÍE, (2) zburdălnicii, s. f. 1. însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. 2. Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. — Zburdalnic + suf. -ie.