zbornic - explicat in DEX

zbornic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (Înv.) 1. Culegere care cuprinde legende hagiografice, scrieri religioase, tâlcuri ale scripturii, lucrări literare diverse etc. 2. Codice manuscris alcătuit din texte variate copiate laolaltă. – Din bg. sbornik.

zbornic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zbórnic (înv.) s. n., pl. zbórnice

zbornic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (Înv.) Carte cuprinzând o culegere din viețile și învățăturile sfinților sau texte de literatură populară. – Bg. sbornik.

zbornic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (înv.) 1. Culegere care cuprinde legende hagiografice, comentarii religioase, tâlcuri ale scripturii etc. 2. Codice manuscris obținut prin copierea unor texte variate; culegere de relatări istorice, scrieri religioase și apocrife, lucrări literare etc. — Din bg. sbornik.