zbicit - explicat in DEX

zbicit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. Uscat, zvântat. – V. zbici¹.

zbicit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
zbicít¹, zbicítă, zbicíți, zbicíte, adj. (reg.) smucit, eliberat din strânsoare.

zbicit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. Uscat, zvântat. – V. zbici².

zbicit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBICÍT, -Ă, zbiciți, -te, adj. (Pop.) Uscat, zvântat. — V. zbici¹.