zbici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. –
Et. nec.zbici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. –
Et. nec.zbici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBICI3 s. n. (
Înv. și
reg.) Bici. –
Pref. s- +
bici.zbici (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZBICÍ1, zbicésc, vb. IV. ~ (din
sb. zbječi se = a se strânge, a se zgârci)
zbici (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZBICI3, zbíce, s. n. (Banat,
Trans.) ~ (
s- expresiv +
bici)
zbici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg.
zbicéște, imperf. 3 sg.
zbiceá; conj. prez. 3 s
a zbiceáscăzbici (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBICÍ3, zbicesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
Reg.) A (se) smuci.
zbici (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta.
zbici (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBICI1 s. n. v. bici.zbici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBICÍ1,
zbicesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. (
Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. —
Et. nec.