zbârnâitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZBÂRNÂITÚRĂ,zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tură.
zbârnâitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zbârnâitúră(-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri
zbârnâitură(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZBÂRNÂITÚRĂ,zbârnâituri, s. f. Zbârnâire. – Din zbârnâi + suf. -(i)tură.
zbârnâitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZBÂRNÂITÚRĂ,zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pr.: -nă-i-] — Zbârnâi + suf. -tură.