zbârnâitor - explicat in DEX

zbârnâitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tor.

zbârnâitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zbârnâitór (-nâ-i-) adj. m., pl. zbârnâitóri; f. sg. și pl. zbârnâitoáre

zbârnâitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, zbârnâitori, -oare, adj. Care zbârnâie. – Din zbârnâi + suf. -(i)tor.

zbârnâitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBÂRNÂITÓR, -OÁRE, (1) zbârnâitori, -oare, adj., (2, 3) zbârnâitori, s. f. 1. Adj. Care zbârnâie. ♦ Fig. Sensibil, delicat, vibrant. 2. S. f. Fâșie de hârtie fixată în partea de sus a zmeului, care zbârnâie în bătaia vântului. 3. S. f. Jucărie făcută dintr-o scândurică legată cu o sfoară și care, învârtită, produce un sunet specific. [Pr.: -nă-i-] — Zbârnâi + suf. -tor.