zbârnâială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZBÂRNÂIÁLĂ, zbârnâieli, s. f. Zbârnâire, zbârnâitură. –
Zbârnâi +
suf. -eală.zbârnâială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zbârnâiálă s. f., g.-d. art.
zbârnâiélii; pl.
zbârnâiélizbârnâială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZBÂRNÂIÁLĂ, zbârnâieli, s. f. Zbârnâire. – Din
zbârnâi +
suf. -eală.zbârnâială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZBÂRNÂIÁLĂ, zbârnâieli, s. f. Zbârnâire, zbârnâitură. —
Zbârnâi +
suf. -
eală.