zbârnâi - explicat in DEX

zbârnâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi. 2. (Despre vânt; la pers. 3) A șuiera, a vâjâi. 3. (Rar: despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăí vb. IV] – Zbârn + suf. -âi.

zbârnâi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. ~ 4. Tranz. A agita un lichid, a clătina vasul în care se găsește un lichid. (din zbârn, asemănător cu slovac. brnêti, ngr. svurnáo datorită originii expresive comune)

zbârnâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zbârnâí (a ~) vb., ind. prez. 3 zb'ârnâie, imperf. 3 sg. zbârnâiá; conj. prez. 3 să zb'ârnâie

zbârnâi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZBÂRNÂÍ, pers. 3 zbấrnâie, vb. IV. Intranz. 1. A produce sunetul caracteristic „zbârn”; a bâzâi. 2. (Despre vânt) A șuiera, a vâjâi. 3. (Rar, despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăí vb. IV] – Din zbârn.

zbârnâi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi. 2. (Despre vânt; la pers. 3) A șuiera, a vâjâi. 3. (Rar; despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăí vb. IV] — Zbârn + suf. -ăi.