zaț - explicat in DEX

zaț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZAȚ, zațuri, s. n. 1. Substanță depusă pe fundul unui vas cu cafea; drojdie (1). 2. Text cules cu litere de plumb și așezat în forme de dimensiunile paginilor, gata pentru tipărit. – Din germ. Satz.

zaț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
zaț (-țuri), s. n. – 1. Rămășiță, drojdie de cafea. – 2. Compoziție tipografică. Germ. Satz. – Der. zețar, s. m. (culegător în tipografie), din germ. Setzer; zețărie, s. f. (slujba de zețar; culegătorie); zețui, vb. (a culege), din germ. setzen.

zaț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zaț s. n., pl. záțuri

zaț (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
zaț s. n. sg. (er.) spermă.

zaț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZAȚ², zațuri, s. n. Drojdie (1). – Germ. Satz.

zaț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZAȚ¹, zațuri, s. n. Text cules și așezat în rânduri și în forme, gata pentru tipărit. – Germ. Satz.

zaț (Dicționaru limbii românești, 1939)
zaț n., pl. urĭ (germ. satz, d. setzen, a pune, a așeza. V. zețar). Compozițiune tipografică, litere așezate gata p. tipărit (așezătură). Munt. Olt. Rar (germ. bodensatz). Drojdie.

zaț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zaț n. cules, compozițiune tipografică. [Nemț. SATZ].

zaț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zaț n. drojdie de uleiu. [Nemț. (BODEN)SATZ].

zaț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZAȚ, zațuri, s. n. 1. Substanță depusă pe fundul unui vas cu cafea; drojdie (1). 2. Text cules cu litere de plumb și așezat în forme de dimensiunile paginilor, gata pentru tipărit. — Din germ. Satz.