zai (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZAI, záiuri, s. n. Pojghiță de gheață. (din magh.
zaj)
zai (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zái (-iuri), s. n. – Crustă de gheață, lichid parțial înghețat.
Mag. zaj (Cihac, II, 539; Candrea; Gáldi,
Dict., 170).
zaĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)zaĭ n., pl.
urĭ (ung.
zaj, zgomot).
Nord. A umbla în zaĭu cuĭva, a te ține după el.
A sta de zaĭu unuĭ lucru, a te ocupa de el:
staŭ de zaĭu stupilor (Neam. Rom. Pop. 4, 365).