zavistuitor - explicat in DEX

zavistuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

zavistuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre

zavistuitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Zavistnic. – Din zavistui + suf. -(i)tor.

zavistuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (înv.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Pr.: -tu-i-] — Zavistui + suf. -tor.