zavistui - explicat in DEX

zavistui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

zavistui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Slav (v. sl. zavistvovati).

zavistui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] — Din sl. zavistvovati.

zavistuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zavistuì v. a invidia.