zavistnicie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZAVISTNICÍE,zavistnicii, s. f. (Înv.) Zavistie. – Zavistnic + suf. -ie.
zavistnicie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zavistnicíe (înv.) (-vist-ni-) s. f., art. zavistnicía, g.-d. art. zavistnicíei; pl. zavistnicíi, art. zavistnicíile
zavistnicie(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZAVISTNICÍE,zavistnicii, s. f. (Înv. și arh.) Zavistie. – Din zavistnic + suf. -ie.
zavistnicie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZAVISTNICÍE,zavistnicii, s. f. (înv.) Zavistie. — Zavistnic + suf. -ie.