zavistnic - explicat in DEX

zavistnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĩnikŭ.

zavistnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice

zavistnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și arh.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Slav (v. sl. zavistĩnikŭ).

zavistnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zavistnic a. invidios (CAR.). [Slav. ZAVISTĬNIKŬ].

zavistnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] — Din sl. zavistĭnikŭ.

zavistnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
zavís(t)nic, -ă adj. (vsl. zavistĭnikŭ). Invidios. – Și zavistos (Od.).