zavergisì - explicat in DEX

zavergisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi.

zavergisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă

zavergisi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Din zavergiu.

zavergisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (înv.) A se răzvrăti. — Zavergiu + suf. -isi.

zavergisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zavergisì v. a se revolta: nu vrea să zică că m’am zavergisit AL. [Derivațiune analogică din Zaveră].