zavergisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV.
Refl. (
Înv.) A se răzvrăti. –
Zavergiu +
suf. -
isi.zavergisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl.
se zavergisésc, imperf. 3 sg.
se zavergiseá conj. prez. 3
să se zavergiseáscăzavergisi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV.
Refl. (
Înv.) A se răzvrăti. – Din
zavergiu.zavergisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV.
Refl. (
înv.) A se răzvrăti. —
Zavergiu +
suf. -
isi.zavergisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zavergisì v. a se revolta:
nu vrea să zică că m’am zavergisit AL. [Derivațiune analogică din Zaveră].