zăticni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (
Pop.)
1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca.
2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [
Var.:
zătigní vb. IV] – Din
sl. zatŭknonti.