zatcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZÁTCĂ, zătci, s. f. (Banat,
Olt.; La războaiele de țesut) Ansamblul firelor de urzeală din planul orizontal. (prob. din
sl. zadĩ = înapoi)
zatcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zátcă (zắtci), s. f. – Întinzător al urzelii. –
Var. zapcă. Origine incertă; negreșit provenind în ultimă instanță din
sl. zadĭ „înapoi”. În Banat și
Olt.zatcă (Dicționaru limbii românești, 1939)zátcă f., pl.
e și
zătcĭ (vsl.
*zadka, d.
zadĭ, înapoĭ, V.
zadie și
nazat).
Vest. Întinzător, crivea, bățu cu care pînza țesută se strînge pe sulu din ainte [!]. – Și
zapcă (ca
dutcă, dupcă). V.
răzuș.zatcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zatcă f. Tr. (și Oltenia) întinzătorul pânzei țesute. [Origină necunoscută].