zarzăr - explicat in DEX

zarzăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburii amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără (derivat regresiv).

zarzăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zárzăr s. m., pl. zárzări

zarzăr (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu fructele mici și cu sâmburii amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. – Din zarzără.

zarzăr (Dicționaru limbii românești, 1939)
zárzăr m. (d. zarzără). Mold. Munt. est. Un pom rozaceŭ originar din Turchestan și Mongolia (prunus armentaca). Florile luĭ îs albe și apar în aintea [!] frunzelor. Poamele luĭ (niște drupe marĭ galbene) îs foarte gustoase și aŭ sîmburele amar. Trans. Corcoduș. – Și -zar (Mold.), -zăn (Olt.), -zăl (Gorj), zărzălúĭ (Meh.). V. cais.

zarzăr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zarzăr m. 1. cais cu miezul amar (Prunus armeniaca); 2. Tr. corcoduș (Prunus cerasifera). [Gr. mod. ZÉRZALON (din turc. ZERDALU, lit. prună galbenă)].

zarzăr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZÁRZĂR, zarzări, s. m. 1. Pom fructifer asemănător cu caisul, cu flori albe și cu fructe sferice mici, cu gust acrișor și cu sâmburi amari (Armeniaca vulgaris). 2. (Reg.) Corcoduș. — Din zarzără (derivat regresiv).