zarpà - explicat in DEX

zarpa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZARPÁ, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Din tc. zerbaf.

zarpa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zarpá (înv., reg.) s. f., art. zarpáua, g.-d. art. zarpálei; pl. zarpále, art. zarpálele

zarpa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZARPÁ, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Tc. zerbaf.

zarpa (Dicționaru limbii românești, 1939)
zarpá și (maĭ vechĭ) -bá f. (turc. pers. zerbaf, f. zer, aur, și bafte, țesut). Vechĭ. O stofă scumpă de matasă [!] țesută cu aur saŭ cu argint, brocat. Haĭnă din această stofă. Ornamente din această stofă: umbla numaĭ în zarpale.

zarpa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZARPÁ, zarpale, s. f. (înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. — Din tc. zerbaf.

zarpà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zarpà f. brocat și haină de brocat: fie mojicul în zarpale de aur, nu este decât un taur PANN. [Vechiu-rom. zarbà, zerbaf = turc. ZERBAF, stofă țesută cu aur (din ZER, aur, și BAFTÁ, țesut)].