zarpa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZARPÁ, zarpale, s. f. (
Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart;
p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Din
tc. zerbaf.zarpa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zarpá (înv., reg.) s. f., art.
zarpáua, g.-d. art.
zarpálei; pl.
zarpále, art.
zarpálelezarpa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZARPÁ, zarpale, s. f. (
Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart;
p. ext. îmbrăcăminte de brocart. –
Tc. zerbaf.zarpa (Dicționaru limbii românești, 1939)zarpá și (maĭ vechĭ)
-bá f. (turc. pers.
zerbaf, f.
zer, aur, și
bafte, țesut).
Vechĭ. O stofă scumpă de matasă [!] țesută cu aur saŭ cu argint, brocat. Haĭnă din această stofă. Ornamente din această stofă:
umbla numaĭ în zarpale.zarpa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZARPÁ, zarpale, s. f. (
înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart;
p. ext. îmbrăcăminte de brocart. — Din
tc. zerbaf.zarpà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zarpà f. brocat și haină de brocat:
fie mojicul în zarpale de aur, nu este decât un taur PANN. [Vechiu-rom.
zarbà, zerbaf = turc. ZERBAF, stofă țesută cu aur (din ZER, aur, și BAFTÁ, țesut)].