zănoagă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; căldare.
2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură.
3. Ochi larg și adânc de apă format pe cursul unui râu, mai jos de un stăvilar. –
Cf. rus. zanoga, ucr. zanoha.