zălogi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂLOGÍ, zălogesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.)
1. A lăsa, a da (sau a opri) ca amanet, gaj sau garanție un obiect; a amaneta.
2. A reține, a opri pe cineva ca gaj, ca ostatic. – Din
zălog2.