zaharisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZAHARISÍ, zaharisesc vb. IV.
1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la
pers. 3) A căpata o îngroșare specifică datorită cristalizării zaharurilor conținute.
2. Refl. Fig. (
Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, vioiciunea gândirii; a se ramoli.
3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din
ngr. zaharóso (viitorul lui
zaharóno).
zaharisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zaharisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
zaharisésc, imperf. 3 sg.
zahariseái conj. prez. 3
să zahariseáscăzaharisi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)zaharisi, zaharisesc v. r. (d. oameni) a-și pierde vigoarea, energia, limpezimea gândirii; a se ramoli
zaharisi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV.
1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.) A căpăta o îngroșare specifică, datorită cristalizării zahărului pe care îl conține.
2. Refl. (
Fam., despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, combativitatea.
V. ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. –
Ngr. zaharoso (<
zaharono).
zaharisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZAHARISÍ, zaharisesc, vb. IV.
1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la
pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute.
2. Refl. Fig. (
Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli.
3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. — Din
ngr. zahariázo.zaharisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zaharisì v.
1. a pune zahăr în;
2. a fierbe în zahăr (fructe).