zaharină - explicat in DEX

zaharină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZAHARÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică și neasimilabilă, întrebuințată ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine.

zaharină (Dicționar de neologisme, 1986)
ZAHARÍNĂ s.f. Produs sintetic cristalizat, alb la culoare, foarte solubil în apă, cu o putere de îndulcire mult mai mare decât a zahărului, dar fără nici o valoare nutritivă. [cf. fr. saccharine].

zaharină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ZAHARÍNĂ s. f. produs sintetic cristalizat, alb, solubil în apă, cu o putere de îndulcire mult mai mare decât a zahărului, dar fără nici o valoare nutritivă. (< fr. saccharine)

zaharină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zaharínă s. f. g.-d. art. zaharínei

zaharină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZAHARÍNĂ s. f. Derivat al acidului benzoic, foarte solubil în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, întrebuințat la îndulcirea alimentelor destinate bolnavilor de diabet. – Fr. saccharine.

zaharină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*zaharínă, V. saharină.

zaharină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zaharină f. preparat organic cunoscut în chimie sub numele de Sulfimida Benzoica: e un preparat de 300 ori mai dulce decât zahărul, cu care adesea e înlocuit.

zaharină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZAHARÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică și neasimilabilă, folosită ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. — Din fr. saccharine.