zadie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZÁDIE, zadii, s. f. Țesătură de lână în costumul popular țărănesc feminin din unele regiuni, decorată cu dungi late negre, alternând cu altele roșii sau portocalii și purtată ca fustă, o parte în față și cealaltă în spate. –
Cf. ucr. zady „înapoi, în spate”.
zadie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zádie (-ii), s. f. – Fustă populară.
Sl. zadŭ „partea dinapoi”,
zadĕti „a așeza” (Miklosich,
Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468; Drăganu,
Dacor., I, 306).
zadie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zádie (pop., reg.)
(-di-e) s. f., art.
zádia (-di-a), g.-d. art.
zádiei; pl.
zádii, art.
zádiile (-di-i-)zadie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZÁDIE, zadii, s. f. (
Reg.) Catrință, fotă; șorț. –
Ucr. zadi.zadie (Dicționaru limbii românești, 1939)zádie f. (vsl.
zadnyĭ, posterior,
zadĭ, înapoĭ, venit, probabil, d. sîrb. orĭ rut., adică „fota posterioară”, apoĭ „fotă în general”. V.
zatcă).
Trans. Vîlnic, catrință, fotă în general:
îșĭ prinse în brîŭ zadiile (Rebr. 36),
se dăduse jos din pat și-șĭ lega zadiile (50),
reveni cu copilașu în zadia eĭ din apoĭ [!] (2, 65).
zadie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zadie f. Mold. Tr. fota dinapoi. [Cf. slav. ZADITI, a pune pe sine (o haină)].
zadie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZÁDIE, zadii, s. f. Țesătură de lână în costumul popular țărănesc feminin din unele regiuni, decorată cu dungi late negre, alternând cu altele roșii sau portocalii și purtată peste poale, o parte în față și cealaltă în spate. —
Cf. ucr. zady „înapoi, în spate”.