zadarnic - explicat in DEX

zadarnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Zadar + suf. -nic.

zadarnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zadárnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadárnică, pl. zadárnice

zadarnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. Fără folos, fără rost, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] – Din zadar + suf. -nic.

zadarnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
zadárnic, -ă adj. (d. zadar). Fără folos, inútil: muncă zadarnică. Deșert, van: lucrurĭ zadarnice. Adv. În zadar: a munci zadarnic. – Și ză-.

zadarnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zadarnic a. și adv. în zadar.

zadarnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZADÁRNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădárnic, -ă adj.] — Zadar + suf. -nic.