zăvează (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (
Înv.)
1. Perdea.
2. Covor care se pune pe perete; scoarță. – Din
sl. zavĕsa.zăvează (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)zăveáză,
zăvéze, s.f. (înv. și reg.)
1. perdea.
2. covor care se pune pe perete; scoarță.
zăvează (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zăveáză (înv.) s. f., g.-d. art.
zăvézei / zăvézii; pl.
zăvéze / zăvézizăvează (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (
Înv.)
1. Perdea.
2. Covor care se pune pe perete; scoarță. – Slav (
v. sl. zavĕsa).
zăvează (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂVEÁZĂ, zăveze, s. f. (
înv.)
1. Perdea.
2. Covor care se pune pe perete; scoarță [
Pl. și:
zăvezi]. — Din
sl. zavĕsa.