zător (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZĂTÓR, zătoáre, s. n. (Banat,
Olt.) Ugerul plin al scroafei. (scr.
zatore)
zător (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zătór (-oáre), s. n. – Țîță întărită a scroafei. –
Var. zătorci, f. pl. Sb.,
cr. zatore (Miklosich,
Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 470). În Banat și
Olt.