zătonar - explicat in DEX

zătonar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂTONÁR, zătonari, s. m. (Reg.) Pescar specializat în pescuitul la zătoane. – Zăton + suf. -ar.

zătonar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zătonár (reg.) s. m., pl. zătonári

zătonar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂTONÁR, zătonari, s. m. (Reg.) Pescar specializat în pescuitul la zătoane. – Din zăton + suf. -ar.

zătonar (Dicționaru limbii românești, 1939)
zătonár m. (d. zăton). Acela care știe meșteșugu de a închide dintr´o parte o gîrlă (a o zătoni) ca să prindă apoĭ cu plasa peștele închis: zătonariĭ din Folteștĭ (Cov.).

zătonar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂTONÁR, zătonari, s. m. (Reg.) Pescar specializat în pescuitul la zătoane. — Zăton + suf. -ar.