zătoacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (
Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Din
bg. zatok.zătoacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zătoácă (reg.) s. f., g.-d. art.
zăloácei; pl.
zătoácezătoacă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (
Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. –
Bg. zatok.zătoacă (Dicționaru limbii românești, 1939)zătoácă f., pl.
e (vsl.
zatokŭ, închidere. V.
răstoacă).
Dun. Gîrlă îngustă între mal și o insulă. V.
zătun și
ĭerugă.zătoacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (
Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. — Din
bg. zatok.