zăticni - explicat in DEX

zăticni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.

zăticni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
zăticní (-nésc, -ít), vb. – A supăra, a molesta. – Var. zătigni. Sl. zatŭknati (Miklosich, Slaw. Elem., 23). – Der. zăticneală, s. f. (piedică); stihni, vb. (a incomoda), în Bucov.

zăticni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăticní (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnésc, imperf. 3 sg. zăticneá; conj. prez. 3 să zăticneáscă

zăticni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] – Slav (v. sl. zatŭknonti).

zăticni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂTICNÍ, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigní vb. IV] — Din sl. zatŭknonti.

zăticnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zăticnì v. a (se) deranja: nu vă zăticniți din gustare OD. [Bulg. ZATEGNÕ].