zărăsti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se rătăci. –
Et. nec.zărăsti (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZĂRĂSTÍ, zărăstésc, vb. IV. (Banat,
Trans.)
2. Intranz. A dispărea, a ieși din câmpul vizual. (
cf. sb. zarastati, bg. zarastvam = a se acoperi cu ceva)
zărăsti (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zărăstí (-tésc, -ít), vb. refl. – A se rătăci, a dispărea. În legătură cu
sb. zarastati, bg. zarastvam „a se acoperi cu ceva” (Scriban). În Banat și
Trans.zărăsti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zărăstí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg.
se zărăstéște, imperf. 3 sg.
se zărăsteá conj. prez. 3
să se zărăsteáscăzărăsti (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se rătăci.
zărăsti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂRĂSTÍ, zărăstesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se rătăci. —
Et. nec.