zărăfie - explicat in DEX

zărăfie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. (înv.) 1. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Zaraf + suf. -ie.

zărăfie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zărăfíe (înv.) s. f., art. zărăfía, g.-d. art. zărăfíei; (localuri) pl. zărắfii, art. zărăfíile

zărăfie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. (Înv.) 1. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. – Din zaraf + suf. -ie.

zărăfie (Dicționaru limbii românești, 1939)
zărăfíe f. (d. zaraf). Schimbătorie, meseria saŭ bĭurou zarafuluĭ.

zărăfie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zărăfie f. localul zarafului.

zărăfie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂRĂFÍE, (2) zărăfii, s. f. (înv.) 1.. Ocupația zarafului; cămătărie. 2. Localul zarafului. — Zaraf + suf. -ie.