zăpușitor - explicat in DEX

zăpușitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. – Zăpuși + suf. -tor.

zăpușitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăpușitór (pop.) adj. m., pl. zăpușitóri; f. sg. și pl. zapașitoáre

zăpușitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. Înnăbușitor; sufocant. – Din zăpuși + suf. -(i)tor.

zăpușitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂPUȘITÓR, -OÁRE, zăpușitori, -oare, adj. (Pop.) Care produce zăpușeală, înăbușitor; sufocant. — Zăpuși + suf. -tor.