zăpușeală - explicat in DEX

zăpușeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂPUȘEÁLĂ, zăpușeli, s. f. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăduf, zăpuc. – Zăpuși + suf. -eală.

zăpușeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăpușeálă s. f., g.-d. art. zăpușélii; pl. zăpușéli

zăpușeală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂPUȘEÁLĂ, zăpușeli, s. f. Căldură mare și înnăbușitoare; zăduf, arșiță. – Din zăpuși + suf. -eală.

zăpușeală (Dicționaru limbii românești, 1939)
zăpușeálă f., pl. elĭ (d. a se zăpuși). Zăduf, atmosferă înăbușitoare.

zăpușeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zăpușeală f. căldură năbușitoare.

zăpușeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂPUȘEÁLĂ, zăpușeli, s. f. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăduf, zăpuc. — Zăpuși + suf. -eală.