zăpsi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.)
1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde.
2. A simți, a observa, a prinde de veste, a băga de seamă. –
Et. nec.zăpsi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZĂPSÍ vb. IV. ~. (prob. din
sb. zabušiti = a găsi, a da peste)
zăpsi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zăpsí (-sésc, -ít), vb. – A prinde, a surprinde. Origine incertă. Pare a fi
sb. zabŭšiti „a afla, a găsi” caz în care este dubletul lui
zăpuși. Această
der., semnalată deja de Philippide,
Principii, 17, ar fi mai convingătoare dacă s-ar confirma forma
zăpși, menționată de acest autor și care nu apare în dicționare. Apropierea de
zapt (Iordan,
BF, II, 195), interesantă, suscită aceeași îndoială fonetică.
Der. de la
a găjbi (Tiktin) sau din letonul
zapstit „a prinde” (Scriban) nu este convingătoare.
zăpsi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zăpsí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
zăpsésc, imperf. 3 sg.
zăpseá; conj. prez. 3
să zăpseáscăzăpsi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.)
1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns.
2. A simți, a observa, a prinde de veste, a băga de seamă.
zăpsi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂPSÍ, zăpsesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.)
1. A prinde (pe cineva) asupra unui fapt săvârșit în ascuns; a surprinde.
2. A simți, a observa, a prinde de veste. —
Et. nec.zăpsì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zăpsì v. Mold. a surprinde:
mă zăpsise în grădina lui CR. [Slav. ZABŬȘITI].