zăpăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂPĂÍ, pers. 3
zắpăie, vb. IV.
Intranz. (
Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. –
Zapa +
suf. -ăi.zăpăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3
zăpăie, imperf. 3 sg.
zăpăiá conj. prez. 3
să zắpăiezăpăi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂPĂÍ, pers. 3
zắpăie, vb. IV.
Intranz. (
Reg., despre câini) A lătra, a hămăi. – Onomatopee.
zăpăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂPĂÍ, pers. 3
zăpăie, vb. IV.
Intranz. (
Reg.; despre câini) A lătra, a hămăi. —
Zapa +
suf. -
ăi.zăpăĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)zắpăĭ și
-ĭésc, a
-í v. intr. (d.
zap. Cp. și cu ung.
zöpögni, a plînge suspinînd).
Nord. Latru furios:
cîniĭ [!] săriră zăpăind, Sadov. VR. 1911, 7, 7).
zăpăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zăpăì v. Mold. a lătra. [Onomatopee:
zapa ! zapa !].