zăpăcitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. –
Zăpăci +
suf. -tor.zăpăcitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zăpăcitór adj. m., pl.
zăpăcitóri; f. sg. și pl.
zăpăcitoárezăpăcitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Din
zăpăci +
suf. -(i)tor.zăpăcitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂPĂCITÓR, -OÁRE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. —
Zăpăci +
suf. -
tor.