zănoagă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; căldare.
2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură.
3. Ochi larg și adânc de apă format pe cursul unui râu, mai jos de un stăvilar. –
Cf. rus. zanoga, ucr. zanoha.zănoagă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zănoágă (-ge), s. f. – Căldare, depresiune între doi munți.
Sl. za noga „la picior”,
rut. zanoga (Tiktin; Conev 39),
bg. za(d)noga ›
megl. zănoagă.zănoagă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zănoágă s. f., g.-d. art.
zănoágei; pl.
zănoágezănoagă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase, în zona munților înalți; căldare.
2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură.
3. Ochi larg de apă adâncă, format pe cursul unei ape, mai jos de un stăvilar. – Slav (
comp. rus
zanoga, ucr. zanoha).
zănoagă (Dicționaru limbii românești, 1939)zănoágă f., pl.
e (vsl.
zanogŭ, d.
noga, picĭor, adică „la picĭoru, la poalele munteluĭ”). Vale ca o strachină cu fundu întins și verde la munte. (CL. 1912, 122). – În Cov.
zăgănuță (din
*zănoguță), vălcea (rev. I. Crg. 3, 346). V.
padină, zăpodie.zănoagă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zănoagă f. pl. mai multe văi adânci dispuse în jurul piscurilor muntoase:
zănoagele Retezatului cele pline de zăpadă perpetuă. [Slav. ZANOGŬ].
zănoagă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂNOÁGĂ, zănoage, s. f. 1. Depresiune circulară cu versante prăpăstioase în zona munților înalți; căldare.
2. Poiană înverzită; platou sau coastă de deal bune pentru agricultură.
3. Ochi larg și adânc de apă format pe cursul unui râu, mai jos de un stăvilar. —
Cf. rus. zanoga, ucr. zanoha.zănoagă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Zănoagă f. culme a Paringului, separă basinul Jiului de al Oltului.