zănatic - explicat in DEX

zănatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Cf. lat. dianaticus.

zănatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zănátic adj. m., pl. zănátici; f. zănátică, pl. zănátice

zănatic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] – Comp. lat. dianaticus.

zănatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
zănátic (est) și -ec (vest), -ă adj. (din *zînatic, d. zînă, adică „luat de zîne”). Lunatic, nebun, zăpăcit.

zănatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zănatic a. V. zinatic.

zănatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂNÁTIC, -Ă, zănatici, -ce, adj. Zăpăcit, smintit, Bezmetic. [Var.: zănátec, -ă adj.] — Cf. lat. dianaticus.