zămoșiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂMOȘÍȚĂ, zămoșițe, s. f. Plantă cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari de culoare galben-deschis și purpurie, catifelate la mijloc (
Hibiscus trionum). –
Zămos (=
zemos) +
suf. -
iță.zămoșiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zămoșíță s. f., g.-d. art.
zămoșíței; pl.
zămoșíțezămoșiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂMOȘÍȚĂ s. f. Plantă cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari, de culoare galbenă-deschisă sau purpurie, catifelate la mijloc
(Hibiscus ternatus). – Din
zămos +
suf. -iță.zămoșiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂMOȘÍȚĂ, zămoșițe, s. f. Plantă cu tulpina ramificată de la bază, acoperită cu peri aspri, cu flori mari de culoare galben-deschis și purpurie, catifelate la mijloc (
Hibiscus trionum). —
Zămos (=
zemos) +
suf. -
iță.