zălog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂLÓG1 s. m. (
Reg.) Arbust înalt până la cinci metri, cu lujeri cenușii-verzui și frunze lanceolate (
Salix cinerea). –
Et. nec.zălog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂLÓG2, zăloguri, s. n. (
Pop.)
1. Amanet, garanție, gaj, chezășie ◊
Expr. A-și lăsa pieile (sau
pielea)
zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața, a se lăsa omorât. ♦ Sechestru, ipotecă.
2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Din
sl. zalogŭ.zălog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)ZĂLÓG1 s.m. (arbust, v. zălog
1), pl.
zălógizălog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)ZĂLÓG2 s.f. (amanet, v. zălog
2), pl.
zălóguri /
zăloágezălog (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZĂLÓG3, zălógi, s. m. Ostatic. (din
sl. zalogŭ)
zălog (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zălóg (-gi), s. m. –
1. Ostatic. –
2. (
S. n.) Gaj, amanet, garanție. –
3. (
S. n.) Șnur, semn care servește de indicator în cărți. –
Var. 2-3,
zăloagă. Sl. zalogŭ, zaloga (Miklosich,
Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468),
cf. bg. zalog, mag. zálog. –
Der. zălogi, vb. (a lua, a asigura, a da în garanție);
zălogaș, s. m. (posesorul unui gaj).
zălog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zălóg1 (arbust) s. m., pl.
zălógizălog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zălóg2 (garanție) (pop.) s. n., pl.
zăloágezălog (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂLÓG, zăloage, s. n. (
Înv. și
arh.)
1. Amanet, garanție, gaj, chezășie. ◊
Expr. A-și lăsa pieile zălog = a cădea în mâinile dușmanului, a-și pierde viața. ♦ Sechestru, ipotecă.
2. Obiect (rar persoană) lăsat ca garanție. – Slav (
v. sl. zalogŭ).
zălog (Dicționaru limbii românești, 1939)zălóg n., pl.
oage (vsl.
za-logŭ, za-loga, amanet. V.
răz-log). Amanet. Ostatic.